Ne iluzionăm că vom răzbi în cupele europene, uitând că fotbalul performant, înainte de a se exprima în arena internațională, se coace între fruntarii. Campionatul nostru înțesat cu stranieri anonimi este mediocru, neonorat în consecință de marele public din moment ce ultima etapă a adunat doar 48.000 de privitori. Cei mai puțini, doar 300, la Constanța, cetatea tricolorilor. Cu alte cuvinte, noi abia încropim în 9 meciuri cât mobilizează la o singură partidă fotbalul englez și cel italian. Cu care ne vom confrunta azi și mâine când Gigi ar vrea să-l chelfănească pe Mutu chiar în bârlogul lui, iar CFR Cluj s-o domolească pe Chelsea, o echipă înspăimântătoare ce trage cu dinții de toate trofeele posibile.
După cum au evoluat în meciul direct CFR și Steaua, din cearta cărora a câștigat Dinamo, aflată în excursie la Bistrița, speranțele sunt palide. Nu ajung avântul și ambiția. Ele nu pot genera decât un joc de uzură, neproductiv. Simptomatic, cei mai buni oameni ai protagonistelor sunt doi jucători care distrug, nu creează. E vorba de Tony, un fundaș dinamic și activ. Și de Lovin, un mijlocaș ca un sparge-val, în ghetele căruia se zdrențuiesc toate atacurile adverse. Ca să fiu sincer, mi-e teamă de orgoliul Fiorentinei, revășită în marele Il Calcio, și mă înfior doar la lectura formației lui Scolari, burdușită cu monștri sacri precum Cech, Lampard, Ballack, Terry, Anelka sau Malouda.
Să ne întoarcem însă la campionatul nostru și să-l salutăm pe bătrânul Stelea care, la Craiova, a salvat Brașovul cu două salturi fantastice de tigru stârnit. Nu vă mirați. Fiind de aur, generația sa nu coclește.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER